Hope and Homes for Children îşi bazează întreaga activitate pe un crez puternic: viaţa departe de părinți, în orfelinate distruge copilării şi limitează şansele copiilor de a se dezvolta normal şi de a avea o viaţă împlinită şi fericită.  

Visul nostru este ca niciun copil să nu mai treacă prin coșmarul instituționalizării. Vrem să oferim fiecărui copil vulnerabil din România un loc pe care să-l numească Acasă și șansa la o viață normală.

Majoritatea copiilor din orfelinate au cel puțin un părinte în viață. Ceea ce este poate și mai dureros este să știi că dragostea nu este suficientă, iar sărăcia îi rupe pe copii de lângă părinți.

În sărăcie extremă, părinții sunt nevoiți să sacrifice, zilnic, apropierea de copiii lor pentru binele copiilor lor, pentru hrană și un acoperiș sigur. Și din păcate, în sărăcie extremă, orice soluție e o soluție temporară.

Toți copiii au dreptul la o viață normală care să le asigure dezvoltarea pe plan emoțional și social. Hai să facem #echipăînfaptebune și să-i ținem pe micuți departe de orfelinate arătându-le că puterea comunității există!

4 copii din județul Iași vor să rămână acasă, lângă mama și tata, însă au nevoie de ajutor. Hai să facem #echipăînfaptebune și să-i ținem pe micuți departe de orfelinate arătându-le că puterea comunității există.

”Am crescut frumos sub ocrotirea noii mămici până la vârsta de 7 ani când într-o zi toridă de vară m-a dus la Centrul de Zi și nu a mai venit să mă ia acasă.”

Ce se întâmplă în aceste zile în Ucraina pare rupt din cel mai îngrozitor coșmar. Pe cât de șocant, de atroce pare, pe atât e nevoie să ajutăm. Hai să spunem împreună #SuntAici pentru Ucraina!

Sunt oameni care au nevoie de puțin ca să fie fericiți, dar care singuri nu se pot descurca atunci când le e mai greu! Puterea comunității, a oamenilor uniți de dorința de a-i ajuta pe cei vulnerabili, e mult mai mare decât ne putem da seama și doar împreună putem construi lumea aceea mai bună pe care ne-o dorim și în care suntem bine cu toții. De aceea, ne bazăm încă o dată pe sprijinul vostru, al comunității oamenilor de bine, pentru ca împreună să îi putem ajuta pe cei 2 copii să aibă un loc în care să poată trăi decent și liniștit, dar, mai ales, să rămână alături de mama lor, care-i iubește atât de mult și își dorește să îi aibă aproape și să le ofere toată iubirea și grija de care au nevoie.

În fiecare an, aproximativ 3.000 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani părăsesc sistemul de protecție a copilului fără a fi pregătiți să ducă o viață independentă. Noi, echipa Hope and Homes for Children România, stăm alături de aceștia, având obiectivul anual de a susține 200 de tineri, și le oferim ajutor pentru traiul independent, prin consiliere și sprijin material.  Fiind cauza oficială a celei mai colorate curse, The Color Run, am mobilizat #TeamHope pentru a veni în sprijinul Marinei, dar și a altor tineri aflați în punctul în care se pregătesc să devină independenți. Acum #TeamHope se pregătește să ia startul la Azuga Trail Race și Bucharest Marathon.

Sunt oameni care au nevoie de puțin ca să fie fericiți, dar care singuri nu se pot descurca atunci când le e mai greu! Puterea comunității, a oamenilor uniți de dorința de a-i ajuta pe cei vulnerabili, e mult mai mare decât ne putem da seama și doar împreună putem construi lumea aceea mai bună pe care ne-o dorim și în care suntem bine cu toții. De aceea, ne bazăm încă o dată pe sprijinul vostru, al comunității oamenilor de bine, pentru ca împreună să o putem ajuta pe Cornelia și cei 8 copii ai ei să aibă un loc doar al lor în care să poată trăi decent și liniștit.

Când copiii sunt în grija lor, nu a statului, părinții săraci zic că e SĂRBĂTOARE. Ajută-i să rămână împreună și fiecare zi, chiar și după Paște, să le fie sărbătoare printr-o donație pe www.pretulbinelui.ro.

Adriana este un om minunat, care își crește copiii cu multă afecțiune, o femeie care a renunțat la tot pentru viitorul celor mici. Își duce traiul cu modestie și demnitate într-un spațiu care cu greu ar putea să fie numit „casă”, darmite „acasă”.  Condițiile precare în care trăiesc cu toții ar putea duce, pentru multe familii, la abandonul copiilor în grija statului. Dar Adriana nu a avut de gând să renunțe niciodată la copiii ei.